O serie întreagă de firme românești care au făcut investiții din fonduri europene sunt puse acum să dea înapoi banii absorbiți, în totalitate sau parțial. Numărul societăților comerciale aflate în această situație se ridică la circa 100, iar sumele pe care statul român le cere ajung la circa 20 de milioane de euro, în total, potrivit unor evaluări din piață. Ministerul Fondurilor Europene spune că firmele în cauza au luat bani europeni declarându-se intreprinderi mici și mijlocii, dar, în realitate, erau companii catalogate ca fiind mijlocii sau chiar mari.
Sfârșitul perioadei de programare 2007-2013, care survine la finele anului 2015, le aduce unor firme românești corecții financiare și de 100% din banii pe care îi absorbiseră în proiecte europene derulate în Programul Operaținal Creșterea Competitivitșții Economice (POS CCE), Axa prioritară 1 – Un sistem inovativ și eco-eficient de producție.
Totul a pornit de la un audit efectuat de Comisia Europeană în februarie și în august 2015.
„Direcția Generală REGIO a Comisiei Europene a desfășurat o misiune de audit follow-up, în august 2015, pentru a valida măsurile preventive și de corecție implementate de autoritățile române în privința deficientelor din domeniul ajutorului de stat pentru Programul Operațional de Competitivitate – Axa prioritara 1” – a declarat, pentru HotNews, un purtator de cuvânt al Comisiei Europene.
Executivul comunitar susține că o serie de firme cuprinse în eșantionul controlat luaseră bani europeni pentru investiții ca intreprinderi mici, dar erau de fapt intreprinderi mijlocii sau luaseră ca intreprinderi mijlocii, dar erau companii mari.
Limitele IMM-urilor
In terminologia europeană, categoriile de intreprinderi se stabilesc în primul rând în funcție de numârul de angajați. Microintreprinderile au maximum 9 salariați, intreprinderile mici au între 10 și 49 de salariați, iar intreprinerile mijlocii au 50 – 249 de angajați. De la 250 de salariați în sus, ești deja companie mare.
Comisia Europeana a avut însa o noua abordare în controalele efectuate: a urmărit ce legaturi există între firmele care au luat banii europeni ca IMM-uri și alte companii, respectiv între actionorii din diversele societăți.
Astfel, prin prisma legăturilor dintre acționarii companiilor, Bruxelles-ul a concluzionat că anumite firme care se declarau intreprinderi mici se constituiau de fapt firme mijlocii sau chiar mari, iar unele care se declarau intreprinderi mijlocii erau de fapt mari. Potrivit acestor bănuieli, o firma mare putea fi sparta în mai multe societăți mici sau mijlocii pentru a se încadra în categoria IMM, eligibilă pentru fondurile europene.
Din cauza acestei situații, România s-a ales cu axa 1 a POS CCE blocată, ceea ce înseamna că Guvernul deconta din buget cheltuilele efectuate de firmele beneficiare în proiectele europene (plațile intrene), dar nu primea mai departe de la Comisie fondurile europene aferente acestor plați intrene.
În urma auditului, Comisia a deblocat deconturile de bani europeni către România în această axa a POS CCE, însa a pus autoritățile române șă ia la puricat proiect cu proiect și să ceară înapoi banii europeni încasați de firmele care sunt reclasificate într-o categorie superioară de intreprinderi, în urma controalelor.
2.000 de proiecte – luate la „bani marunti”
Circa 2.000 de proiecte sunt supuse procesului de control efectuat de autoritățile române, î această perioadă, a precizat, pentru HotNews – StartupCafe, Ministerul Fondurilor Europene.
Firmele reclasificate într-o categorie superioară sunt puse să restituie 10% sau chiar 100% din banii europeni încasati.
„Astfel, pentru apelurile unde nu erau eligibile decât intreprinderile mici și mijlocii, iar ulterior reverificării încădrării în categoria IMM s-a stabilit ca firma era microintreprindere sau intreprindere mare, se impune rezilierea contractului de finanțare și recuperarea sumelor plătite.
În cazurile unde încadrarea ca și companie mică/mijlocie a fost eronată, dar firma este mică/ mijlocie, se vor incheia acte adiționale care rectifică sumele corect stabilite și procentul de finanțare nerambursabilă corect, alături de recuperarea sumelor plătite în plus” – precizează MFE, la solicitarea HotNews – StartupCafe.
Ministerul consideră că firmele sunt de vină pentru această situație și menționează doua tipuri de cauze:
– „intreprinderi care au declarat în mod eronat încadrarea”;
– „intreprinderi care au raportat/ declarat eronat legăturile cu alte firme ori datele financiare”.
Practic, firmele reclasificate se găsesc într-o situație delicată: au facut cheltuieli de sute de mii, chiar milioane de euro, în unele cazuri, au primit banii europeni, iar acum sunt nevoite să restituie sumele primite.
Cum se apară firmele
Deși e limpede că o serie întreagă de firme românești vor fi puse să platească sume mari de bani, HotNews – StartupCafe nu a reușit să găsească niciun antreprenor afectat care să se plângă în mod public cu privire la situația delicată în care se găsește.
În schimb, am vorbit cu consultanți pentru accesarea fondurilor europene care au prestat servicii de consultanță pentru firme cărora acum statul le cere înapoi banii din proiectele europene.
„Au fost realizate multe demersuri comune prin Asociația Consultanților către Ministerul Fondurilor Europene și celelalte ministere de resort, demersuri în care firmele afectate au fost prezente, dar lipsește în rândul antreprenorilor români o cultură de comunicare prin presa cu opinia publică. Poate este vorba și de o lipsă de încredere în eficienta acestui tip de comunicare” – a declarat Marian Dobrilă, președintele Asociației Consultanților din România pentru Accesarea Fondurilor Europene (ACRAFE).
Nici el nu a reușit să convingă vreun antreprenor să iasa public cu o poziție referitoare la situația din POS CCE, axa 1.
În schimb, M. Dobrilă estimează că sunt circa 100 de firme cărora statul le aplică acum corecții financiare, iar din acestea, un numar de 20-25 de firme vor fi puse să dea înapoi toți banii europeni absorbiți, pentru că au fost reclasificate ca intreprinderi mari.
Suma totală care va fi retrasă de la firme este estimata la circa 20-25 de milioane de euro de liderul consultantilor.
El susține că majoritatea firmelor afectate de controale nu sunt vinovate de faptele care le sunt imputate și arată cu degetul spre o „eroare sistemică”.
Liderul ACRAFE consideră că responsabilitatea trebuie să fie a statului român, pentru că firmele în cauza au fost verificate de autoritațile române (Autoritatea de Management și Organismul Intermediar) înainte de semnarea contractului de finanțare.
„Vorbim nu de beneficiari care au furat fondurile europene, le-au deturnat sau fraudat. Nu vorbim nici măcar de beneficiari care au greșit cu ceva, pentru că informațiile furnizate de ei au fost verificate la sânge la vremea respectivă.
Banii solicitați a fi rambursați nu sunt bani pe care firmele îi au prin conturi, așteptând cuminți să îi dea înapoi la stat. Vorbim de firme care au cheltuit banii făcând investițiile ca la carte, au modernizat producția cu utilaje noi de ultima tehnologie, au realizat creșteri ale producției, au creat locuri de muncă” – sustine Dobrilă.
Potrivit liderului consultanților, problema a evoluat astfel:
1. „Reglementarea romanească în ceea ce priveşte încadrarea întreprinderilor în categoria IMM, legea numărul 346/2004, este de fapt o traducere a unei recomandări europene (2003/361/EC din 6 mai 2003). Acest regulament este vechi şi nu acoperă nici pe departe toate cazurile care pot apărea în practică. Autoritatea de Management a POS CCE (preluată de Ministerul Fondurilor Europene, de la Ministerul Economiei, în anul 2014 – n.r.) care a început analiză proiectelor din 2008 a aplicat întocmai această legislaţie românească, iar beneficiarii care depuneau cereri de finanţare erau obligaţi să completeze o declaraţie prin care apreciau singuri care este încadrarea lor că întreprindere mică sau mijlocie”.
2. „Beneficiarii şi consultanţii lor au mers pe lege, iar evaluatorii de proiecte au acceptat în cele mai multe cazuri la acel moment încadrările propuse de beneficiari. Desigur evaluatorii făceau şi ei propriile verificări, dar nu puteau decât să confirme ceea ce legea spunea negru pe alb, fără a se gândi la alte interpretări.
3. Între timp cazuistică a evoluat, chiar Curtea Europeană de Justiţie venind cu câteva noi interpretări ale acestei recomandări (ultima şi cea mai elocventă în 27 Februarie 2014 C-110/13) care completau înţelesul clasificării în categoria IMM, în sensul extinderii cazurilor când două întreprinderi pot fi considerate legate”.
4. „Şi mai clar, un exemplu extrem de des întâlnit: dacă o întreprindere are până în 50 de angajaţi (luăm în calcul criteriul cel mai uzitat, celălalt privind activele şi cifra de afaceri fiind de obicei mai greu de atins) ea se încadrează în categoria întreprindere mică şi are dreptul la 70% finanţare. Dacă firma nu deţine acţiuni la alte firme în proporţie de peste 25%, şi nici nu are în acţionariat astfel de firme, atunci ea se numeşte autonomă şi datele ei rămân curate, nefiin necesară nicio altă analiză suplimentară pentru acordarea procentului de finanţare de 70%. La fel şi dacă are legături cu alte întreprinderi, dar suma tuturor calculată conform unui anumit algoritm nu depăşeşte 50 de angajaţi. Până aici nu prea complicat”.
5. „Cuiul lui Pepelea era o prevedere referitoare la legătură între întreprinderi prin persoane fizice. De exemplu, în trecut dacă două firme erau controlate de persoane fizice diferite, care nu erau rude sau nu aveau un acord de control în comun al firmelor, cele două firme nu erau considerate legate. Conform noii interpretări, simplul fapt că două firme au acţionari comuni le face legate, ba câteodată luându-se în calcul administratorii comuni sau chiar relaţiile comerciale dintre firme. Practic, poţi fi legat de clientul tău majoritar, de furnizorul tău sau de firma fratelui tău, în diverse situaţii”.
Ce spune justiţia europeană
Hotărârea Curţii de Justiţie a UE, în cauza invocată de Marian Dobrilă porneşte de la un caz din Germania.
În acest caz, Comisia Europeană a decis că unele întreprinderi pot fi considerate „afiliate”, în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiză unor raporturi atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere.
În baza acestei recomandări, unele firme pot fi reclasificate din microîntreprinderi în firme mici sau mijlocii sau din întreprinderi mijlocii în companii mari etc.
În schimb, Curtea de Justiţie de la Luxemburg arată că nu toate firmele care se coordonează pentru a lua anumite decizii sunt dependenţe economic una faţă de cealaltă.
„Se consideră că acţionează în mod concertat (…) persoanele fizice care se coordonează pentru a exercită asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauza o influenţă care exclude că întreprinderile respective să poată fi considerate că fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiţii depinde de împrejurările cauzei şi nu poate în mod necesar să fie subordonată existenţei unor relaţii contractuale între aceste persoane şi nici chiar constatării intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări” – se arată în dispozitivul hotărârii CJUE.
Replică statului: ne-am bazat pe datele depuse de firme
În replică, Ministerul Fondurilor Europene spune că autorităţile române au dat aprobările necesare începerii proiectelor şi demarării investiţiilor în baza documentelor depuse de firme.
„Conform procedurilor de lucru şi a legislaţiei în vigoare, verificările de către statul membru se efectuează în baza declaraţiilor şi a datelor depuse la dosar. Verificarea tuturor datelor se efectua intern în detaliu pe baza de eşantion şi nu pentru 100% dintre proiectele depuse” – spune ministerul.